ANALIZE ŞI FAPTE este o publicaţie electronică difuzată sub formă de revistă şi de buletin e-mail; un proiect independent, gratuit şi non-comercial, care îşi propune să promoveze dezbaterea şi circulaţia liberă de idei culturale, întemeiate pe competenţă, pragmatism şi solidaritate intelectuală. În acelaşi timp, ANALIZE ŞI FAPTE va sta la dispoziţie şi va difuza gratuit - orice comunicat ne veţi trimite, informaţie sau scurt comentariu pe teme de interes larg (inclusiv cercetări, studii şi realizări ale Dumneavoastră pe care consideraţi că merită să fie cunoscute). Orice comentariu, punct de vedere şi opinie în tematica publicată (sau în domenii apropiate) vor fi primite întotdeauna cu cel mai mare interes. Preluarea informaţiilor, analizelor şi comentariilor distribuite de ARP şi publicarea acestora este gratuită, cu condiţia menţionării sursei ARP NEWS.
_______________________________
ARP - ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU Fondată 2004 Adresa poştala: str. Ciprian Porumbescu nr. 10, Bucureşti, cod 010652 tel. 0040/21/317.01.10 e-mail: patrimonium.ro@gmail.com Serviciul ANALIZE ŞI FAPTE: Redacţia (corespondenţă generală): arp.contact@gmail.com ANALIZE ŞI FAPTE apare prin grija unui comitet redacţional care cuprinde peste 15 personalităţi ale culturii româneşti din toată lumea.
_______________________________
_______________________________
COLABORĂRI: Colaborarea la revista on-line ANALIZE ŞI FAPTE este deschisă oricărei organizaţii, societăţi şi persoane care doreşte să pună în circulaţie o ştire considerată de interes larg ori doreşte să facă mai cunoscută o opinie sau o atitudine de folos cetăţenesc. * Expediţia textelor se poate face la adresa de e-mail arp.contact@gmail.com * Textele trebuie să fie expediate în programul MS Word, în ataşament la mesajul dvs., redactate cu diacritice româneşti, cu caractere „Arial“, la mărimea de 12 pixeli. La aceeaşi adresă poate fi trimisă orice corespondenţă destinată membrilor redacţiei şi orice opinie privitoare la materialul apărut sau dorit. Sunt binevenite, şi vor fi studiate atent, orice semnalări privind fapte, personalităţi şi situaţii mai puţin mediatizate, privind tematica de precădere a revistei. Publicaţia fiind alcătuită prin voluntariat, colaborarea este onorifică. Responsabilitatea asupra fiecărui text publicat aparţine autorului conform reglementarilor internaţionale asupra acestui subiect. Opinia autorilor găzduiţi nu este întotdeauna şi opinia redacţiei .
________________________
Revista „ANALIZE ŞI FAPTE“ numără între colaboratorii ei nume importante ale culturii româneşti de azi, scriitori, istorici, sociologi, jurnalişti, teologi, promotori culturali din România şi Basarabia, Franţa, Germania, Australia, Belgia, Danemarca, SUA, Italia, Spania, Brazilia, Canada, Suedia, Serbia, Olanda, Anglia, Slovenia, Ungaria etc.
Am citit, cu reala bucucurie si uimire, extraordinarul mesaj al dlui Robert Horvath. Cred ca sunt rare asemenea dovezi de curaj, dar mai ales de patriotism de 24 de carate, printre cei care in prezent au alte rosturi, departe de tara de bastina. Lipsesc aproape cu desavarsire si in randul clasei politice romanesti, inclusiv al celei ce isi asuma rolul de tribuni.
Este mare newvoie de astfel de gesturi pentru a mai stavili demersurile denigratoare si demolatoare la adresa acestei tari, a istoriei si valorilor ei. Proferarea insistenta de falsuri si neadevaruri nu este deloc intamplatoare si nici dezinteresata. Umilirea poporului roman si desconsiderarea trecutului national fac parte dintr-un plan diabolic aservit propagandei revizioniste inca prezenta in multe metropole occidentale.
Necazul autorului acestui exceptional mesaj, pe care il felicit din tot sufletul, este insa ca a gresit fundamental destinatarul. Din păcate, Mihai I de Hohenzollern nu are calităţile necesare pentru a intreprinde ceva in interesul poporului roman. Nu a facut-o niciodata. Dimpotriva, la o analiya obiectiva, sine ira et studio, am putea constata ca multe din faptele lui au produs multe suferinte si drame acestui popor.
Sa nu uitam, apoi, ca, in realitate, Mihai I nu a fost niciodata cu adevarat regele Romaniei. In 1927, după moartea Regelui Ferdinand, minor fiind, ţara a fost condusă, dezastruos, de o Regenţă. În 1930, tatăl său, Carol al II-lea a cerut şi Parlamentul Romaniei a votat, anularea numirii fiului său Mihai ca rege şi considerarea lui ca urmaş direct al lui Ferdinand. Apoi, in 1940, Carol al II-lea nu a abdicat efectiv, iar Mihai I nu a fost declarat frege printr-un act al Parlamentului. Mai mult, până la arestarea şi predarea mareşalului Antonescu ruşilor, ţara a fost condusă de acesta, nicidecum de către Mihai. După instalarea, la 6 martie 1945, a regimului dr. Petru Groza, cu masiv sprijin sovietic, Mihai a fost tolerat, fără a fi recunoscut ca autentic sef de stat.Sa nu uitam, pe de alta parte, ca Mihai nu a fost primul baiat al lui Carol al II-lea. Justitia europeana l-a recunoscut pe Carol-Mircea ca prim născut al regelui.
Cred ca, desi este un extrem de bun cunoscator al istoriei nationale, dl. Horvath a uitat si alte aspecte la fel de importante. “Regele” Mihai, chiar daca ar fi dispus sa vorbeasca in interesul ţării şi al românilor, le-ar aduce, mai degrabă, deservicii, decât folos. Căci el s-a făcut vinovat de o serie de păcate rămase încă în amintirea oamenilor şi a istoriei. Astfel, Mihai apare în documente şi fotografii ca participant la unele evenimente legionare, alături de conducători ai acestei mişcări de extremă dreaptă. În plus, Mihai I a aprobat, la fel, de altfel, ca şi tatăl său, o serie de legi antisemite, care au produs numeroase suferinţe comunităţii evreieşti şi au încurajat atacurile legionare. Cu ce drept moral ar mai putea vorbi Mihai urmaşilor celor care au avut de suferit în timpul “domniei” lui.
Mihai nu are dreptul moral de a vorbi şi datorită trădării, arestării, iar ulterior uciderii salvatorului ţării într-un moment de grava cumpănă: mareşalul Ion Antonescu.
Înainte de a vorbi ca mesager al românilor, Mihai ar trebui să clarifice indubitabil “meritele” pentru care ruşii i-au acordat înalta distincţie “Pobeda” (Victoria), medalie oferită doar persoanelor de mare încredere pentru interesele expansioniste ale imperiului sovietică.
Mihai nu a clarificatinca nici vânzarea în SUA a unor tablouri din patrimoniul cultural naţional român. Nici acuzaţiile, făcute chiar de la Washington, privind banii pe care, după plecarea în exil, Mihai si familia sa i-ar fi primit din partea regimului comunist din România. Asta să explice oare neimplicarea lui, vreme de aproape o jumătate de veac, în acţiunile anticomuniste ale emigraţiei româneşti?
Nu în ultimul rând, Mihai, ca semnatar, înaintea evenimentelor din ’89, al actului de vânzare naţională, conceput de Budapesta, nu cred că ar putea reprezenta cu demnitate interesele naţionale ale României.
Iata doar cateva lucruri, desi nu sunt deloc singurele, care pun in adevarata lumina personalitatea si caracterul celui cxe se pretinde a fi “regele” Mihai I al României.
Cu siguranta, Romania are, mai mult ca oricand, nevoie de reprezentanţi credibili în războiul împotriva denigratoriilor trecutului ei, a celor ce urmăresc culpabilizarea şi implicit umilirea poporului român pentru fapte ce nu i se pot imputa. În nici un caz însă o asemenea misiune nu poate fi dusă la îndeplinire de Mihai de Hohenzollern.
dr. Dan BRUDAŞCU
Nu stiu ce doriti de la om incabil de gesturi patriotice. A venit in tara dupae, nu ca nu mai putea de dorul ei. In timpul razboiului a fost major. Era seful statului.De ce nu s-a opus actelor care au dus la “holocaust”?
Dpa razboi, foarte putini tarani au primit pamant, pamant pentru care au murit. Au fost rasplatiti dupa decembrie, o rasplata in bataie de joc.El a primit tot si zicea ca vrea in tara pentru as vedea strabunii, strabuni care au primit averiincomensurabile in timp ce romanii erau un popor de opincari, al pelagrei, al tuberclozei, al analfabetismului. Le stiu acestea ca membru unui astfel de popor. De ce nu se scrie o istorie reala a acestui nea?
Ar trebui prea multe pentru ati potoli oful!
Emil Bucuresteanu