Comentariu prin Dan Brudascu on iunie 12, 2008 2:30 pm

Am citit, cu reala bucucurie si uimire, extraordinarul mesaj al dlui Robert Horvath. Cred ca sunt rare asemenea dovezi de curaj, dar mai ales de patriotism de 24 de carate, printre cei care in prezent au alte rosturi, departe de tara de bastina. Lipsesc aproape cu desavarsire si in randul clasei politice romanesti, inclusiv al celei ce isi asuma rolul de tribuni.
Este mare newvoie de astfel de gesturi pentru a mai stavili demersurile denigratoare si demolatoare la adresa acestei tari, a istoriei si valorilor ei. Proferarea insistenta de falsuri si neadevaruri nu este deloc intamplatoare si nici dezinteresata. Umilirea poporului roman si desconsiderarea trecutului national fac parte dintr-un plan diabolic aservit propagandei revizioniste inca prezenta in multe metropole occidentale.
Necazul autorului acestui exceptional mesaj, pe care il felicit din tot sufletul, este insa ca a gresit fundamental destinatarul. Din păcate, Mihai I de Hohenzollern nu are calităţile necesare pentru a intreprinde ceva in interesul poporului roman. Nu a facut-o niciodata. Dimpotriva, la o analiya obiectiva, sine ira et studio, am putea constata ca multe din faptele lui au produs multe suferinte si drame acestui popor.
Sa nu uitam, apoi, ca, in realitate, Mihai I nu a fost niciodata cu adevarat regele Romaniei. In 1927, după moartea Regelui Ferdinand, minor fiind, ţara a fost condusă, dezastruos, de o Regenţă. În 1930, tatăl său, Carol al II-lea a cerut şi Parlamentul Romaniei a votat, anularea numirii fiului său Mihai ca rege şi considerarea lui ca urmaş direct al lui Ferdinand. Apoi, in 1940, Carol al II-lea nu a abdicat efectiv, iar Mihai I nu a fost declarat frege printr-un act al Parlamentului. Mai mult, până la arestarea şi predarea mareşalului Antonescu ruşilor, ţara a fost condusă de acesta, nicidecum de către Mihai. După instalarea, la 6 martie 1945, a regimului dr. Petru Groza, cu masiv sprijin sovietic, Mihai a fost tolerat, fără a fi recunoscut ca autentic sef de stat.Sa nu uitam, pe de alta parte, ca Mihai nu a fost primul baiat al lui Carol al II-lea. Justitia europeana l-a recunoscut pe Carol-Mircea ca prim născut al regelui.
Cred ca, desi este un extrem de bun cunoscator al istoriei nationale, dl. Horvath a uitat si alte aspecte la fel de importante. “Regele” Mihai, chiar daca ar fi dispus sa vorbeasca in interesul ţării şi al românilor, le-ar aduce, mai degrabă, deservicii, decât folos. Căci el s-a făcut vinovat de o serie de păcate rămase încă în amintirea oamenilor şi a istoriei. Astfel, Mihai apare în documente şi fotografii ca participant la unele evenimente legionare, alături de conducători ai acestei mişcări de extremă dreaptă. În plus, Mihai I a aprobat, la fel, de altfel, ca şi tatăl său, o serie de legi antisemite, care au produs numeroase suferinţe comunităţii evreieşti şi au încurajat atacurile legionare. Cu ce drept moral ar mai putea vorbi Mihai urmaşilor celor care au avut de suferit în timpul “domniei” lui.
Mihai nu are dreptul moral de a vorbi şi datorită trădării, arestării, iar ulterior uciderii salvatorului ţării într-un moment de grava cumpănă: mareşalul Ion Antonescu.
Înainte de a vorbi ca mesager al românilor, Mihai ar trebui să clarifice indubitabil “meritele” pentru care ruşii i-au acordat înalta distincţie “Pobeda” (Victoria), medalie oferită doar persoanelor de mare încredere pentru interesele expansioniste ale imperiului sovietică.
Mihai nu a clarificatinca nici vânzarea în SUA a unor tablouri din patrimoniul cultural naţional român. Nici acuzaţiile, făcute chiar de la Washington, privind banii pe care, după plecarea în exil, Mihai si familia sa i-ar fi primit din partea regimului comunist din România. Asta să explice oare neimplicarea lui, vreme de aproape o jumătate de veac, în acţiunile anticomuniste ale emigraţiei româneşti?
Nu în ultimul rând, Mihai, ca semnatar, înaintea evenimentelor din ’89, al actului de vânzare naţională, conceput de Budapesta, nu cred că ar putea reprezenta cu demnitate interesele naţionale ale României.
Iata doar cateva lucruri, desi nu sunt deloc singurele, care pun in adevarata lumina personalitatea si caracterul celui cxe se pretinde a fi “regele” Mihai I al României.
Cu siguranta, Romania are, mai mult ca oricand, nevoie de reprezentanţi credibili în războiul împotriva denigratoriilor trecutului ei, a celor ce urmăresc culpabilizarea şi implicit umilirea poporului român pentru fapte ce nu i se pot imputa. În nici un caz însă o asemenea misiune nu poate fi dusă la îndeplinire de Mihai de Hohenzollern.
dr. Dan BRUDAŞCU