Regiunea Autonoma Maghiara a existat in Romania in urma cu vreo 50 de ani, deliberata dupa model si presiuni sovietice. Chiar a doua zi dupa delararea autonomiei, ungurii din Tg.Mures si-au data arama pe fatza, despre modul in care inteleg ei o convietuire cu romanii. Romanii care nu puteau sau nu voiau sa vorbeasca ungureste erau marginalizati cu brutalitate. O fosta profesoara de-a mea a murit cu zile in spital deoarece i s-a refuzat primul ajutor pe motiv ca nu cunoaste limba maghiara. Unui pacient roman cu numele de Suteu Ioan i s-a schimbat adhoc numele de catre personalul in intregime unguresc al spitalului in Süto Janos. Cand acesta a spus ca nu permite maghiarizarea numelui sau, i s-a refuzat orice tratament. Seara se faceau de catre tinerii unguri, vanatoare de romani, placerea lor de sorginte barbara era sa bata fara nici un motiv pe orice roman iesit in cale. Rezultatul a fost lichidarea RAM si o politica de romanizare a zonei de catre conducerea statala de atunci.
Astfel de “probleme” au ungurii de pretutindeni, nicaieri nu se simt bine in prezenta altor natii. Au fost cazuri cand au cerut aplicarea limbii maghiare si intr-o mica localitate din USA, doar ptr. ca se aflau acolo 39 de unguri. Au facut o petitie in acest sens la President Carter… Cred ca orice comentariu este inutil.
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
__________________________
Imagine din fototeca ARP: martie 2006, reuniunea dedicată Premiilor Patrimoniului Românesc. În imagine, oameni din toate părţile locuite de români, de toate vârstele şi de toate orientările culturale. Îi observăm alături de venerabilul nonagenar Par. dr. Ioan Ionescu, pe criticul literar Victor Sterom, prozatoarea Elisabeta Iosif, savanta în studii filologice Aurora Petan, cărturarul Andrei Vartic de la Chişinău, eminentul istoric literar Adrian Dinu Rachieru.
Un document de istorie culturală românească, o Faptă care, în ciuda unora, se ţine minte şi rodeşte.
________________________________
_________________________________
Vlad Protopopescu (Sydney, Australia)
_________________________________
_________________________________
Dimitrie Grama (Danemarca), director „Neamul Românesc“
_________________________________
_________________________________
Ion Marin Almăjan, director „Luceafărul Românesc“
_________________________________
_________________________________
Ioan Miclău (Australia), director revista „Iosif Vulcan“
_________________________________
Revolta fondului neconsumat>>>>
______________________
_____________________
_____________________________
UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici 
_________________________
Buletinul de presa INTERMUNDUS MEDIA contine stiri, informatii si bibliografii la zi reflectand aparitiile recente din revistele editate de ARP, propuneri de teme de dezbatere colectiva, volume noi tiparite de ARP - Asociatia Romana pentru Patrimoniu sau aflate in pregatire. Il puteti citi aici
__________________________
__________________________
__________________________
__________________________
__________________________
__________________________
PELERINAJE ORTODOXE 
__________________________
__________________________
__________________________
__________________________
__________________________
In 1959 aveam doi ani si tatal meu, pe vremea aceea ofiter MAN a fost trimis pentru un an la Sfantul Gheorghe pentru rezolvarea problemelor administrative in camparea si organizarea unui Batalion Disciplinar. Ma duceam cu mama la cumparaturi [paine, lapte, marmelada...] si tin minte si acum, foarte prezent in memorie, dureros de prezent, cum mama mea NU ERA VAZUTA SI AUZITA pentru ca cerea aceste alimente pe romaneste [noi fiind din Muntenia si necunoscand limba maghiara]. Chiar daca eram asa de mica incepeam sa plang pentru ca faceam analogia cu povestea “Degetica” pe care mi-o citea mama si aveam impresia ca eram ca si Degetica [atat de mici incat nimeni nu ne putea vedea si auzi]. A fost cea mai urata perioada a vietii mele. Am deschis ochii in a descifra lumea si tainele vietii in mijlocul unei societati pe care nu am inteles-o niciodata si pe care cred ca nu voi reusi sa o inteleg atata timp cat noi, romanii, nu vom reusi sa fim constienti ca suntem la noi acasa. Iar in casa ta nu dai nimanui voie sa se faca stapan pe una din camere si s-o incuie cu cheia doar pe motiv ca-i place.