“Vânătoare şi competiţie” , un comentariu AMOS NEWS de Victor NIŢELEA
Masacrul mistreţilor de la Balc devine o tradiţie. Ieri privit ca o oroare, iată că astăzi se găsesc destule voci mercenare, sau poate cu o sinceră vocaţie a vărsării de sânge, care să-l justifice în numele “nobleţei” vânătorii şi a “generozităţii” vânătorilor-casapi: mâine poate el ne va fi prezentat unanim ca un act meritoriu, intelectual, elegant, dezirabil sub aspect social şi moral: un fel de liturghie a măcelului.
Despre “generozitatea” vânătorilor-casapi, care se laudă cu faptul că în mod “dezinteresat” le cadorisesc gonacilor cadavrele mistreţilor împuşcaţi, nu e de spus decât un lucru: tocmai acest gest este dovada faptului că ei ucid inutil, dintr-o perversă plăcere de a ucide. Dacă ucideau de foame, îi înţelegeam: e o lege crudă a firii că ne hrănim cu alte fiinţe vii, e o lege pe care n-am făcut-o noi şi căreia trebuie să i ne supunem. Dar dacă în mod generos vânătorii-casapi vroiau să le dea ceva de mâncare gonacilor, sărmanilor, flămânzilor, mult mai sportiv, mai elegant şi mai util ar fi fost ca, în loc să ducă mâna la trăgaci, să o ducă la portofel. Oricum, cu 0,000001% din avutul lor, ori cu cât le aduc averile lor în cele trei zile cât “s-au distrat” la Balc, îi hrăneau bine pe gonaci preţ de vreo zece generaţii de-acum încolo! Câteva cuvinte şi despre “nobleţea” vânătorii dlui Ţiriac şi a tovarăşilor săi. Noi nu avem nicio îndoială că dl. Ţiriac e un bărbat puternic şi curajos: dacă întâlneşte iepurele pe poteca din pădure, nu fuge, ci se ia de piept cu el, chiar şi cu mâinile goale! Totuşi, din cine ştie ce motive ascunse, la Balc competiţia interspecifică, nobilul duel între om şi animal se face în condiţiile în care dl. Ţiriac, deşi înarmat cu o puşcă extrem de performantă, cu nenumărate cartuşe şi în măsură să-şi doboare adversarul de la sute de metri, preferă să tragă de la adăpost, din foişor, în condiţii de deplină siguranţă. Oricât ar fi poate de neperformant, dl. Ţiriac nu riscă nimic angajându-se în acest duel, în această competiţie, şi oricât ar fi mistreţul de puternic şi de curajos el tot nu-l va putea pune în pericol pe dl. Ţiriac şi va pieri răpus, dacă nu cu puşca de vânătoare, măcar cu mitraliera, cu grenada sau cu tunul pe care dl. Ţiriac şi le poate permite. Atât material cât şi moral. Mai precis, pe care i le permit atât averea sa, cât şi sportivitatea, fair-play-ul demonstrate de domnia sa. Păi dacă eşti aşa de nobil, de puternic, de curajos, luptă-te dumneata faţă-n faţă cu mistreţul, cu ursul, cu lupul, nu doar cu iepurele! Şi luptă-te cu puterile tale, cu forţa ta, cu inteligenţa ta, nu cu puteri şi curaj suplimentate înmiit de puşcă şi de foişor, făcute de alţii, şi de armata de gonaci care-ţi aduc victima la doi paşi de foişor şi puşcă. Dl. Ţiriac nu e Roger Bacon, să fi inventat praful de puşcă, compensând slăbiciunea corpului omenesc în raport cu marile animale prin superioritatea intelectului său: nu, dl. Ţiriac e doar un tenisman care a câştigat vreun miliard de dolari în România de când a revenit în ţară acum câţiva ani, dar nu are mare lucru de arătat dacă-l întrebi pentru ce merite a câştigat miliardul ăla, ce a oferit el României în schimb. Iar regulile “nobilului” duel ţiriacesc cu mistreţii se aplică nu numai la competiţia interspecifică: ele se aplică şi la competiţia intraspecifică, dintre oameni, în societate: capitalismul în sine e un uriaş Balc, cu tot atât fair-play ca şi acesta. Un Balc în care dl. Ţiriac cu tovarăşii săi superbogaţi sunt tot vânători şi în care săracii, oamenii de rând, sunt când gonaci, când mistreţi. Un Balc în care “competiţia loială” se desfăşoară exact ca pe domeniul dlui Ţiriac, unde dl. Ţiriac face regulile, că e proprietatea lui: omul de rând are tot atâtea şanse să câştige competiţia, cât are mistreţul să-l doboare pe dl. Ţiriac. Şi aceasta oricât de performant ar fi el, şi oricât de neperformant ar fi dl. Ţiriac; că dacă s-ar întâlni ei pe poteca din pădure, fiecare înarmat cu forţa şi inteligenţa lui, altul ar fi poate rezultatul duelului, dar dl. Ţiriac e apărat şi ajutat în capitalism de milioanele lui aşa cum la Balc e apărat şi ajutat de puşcă şi de foişor şi de armata de gonaci. >>intreg articolul aici >>>>